Natural, bio, eco, non-GMO sunt cuvinte de actualitate iubite și apreciate de mulți însă am un secret – sunt foarte multe șanse ca ceea ce înseamnă „natural” pentru mine să nu fie ceea ce înseamnă natural pentru tine!

De ce zic asta?

Pentru că nu există o definiție general acceptată a ceea ce înseamnă natural. Nici FDA și nici organizațiile din Europa nu au stabilit concret ce anume putem să introducem în această categorie de ingrediente naturale.

De ce e complicat să stabilești ce e natural și ce nu?

Hai să vedem câteva exemple de ingrediente. Poți să ne lași un comentariu să ne spui care consideri că sunt sau nu naturale.

1. Fructul de avocado – asta e cea mai ușoară, clar e natural. Dar stai, se iau în calcul și insecticidele sintetice ce se folosesc în procesul de creștere? sau eventualele ceruri pentru a face fructul să arate mai bine?

2. Ulei de avocado – ah, și asta e sigur natural, dar oare așa e? uleiul de avocado se găsește sub formă de ulei în natura? nu, deci e procesat din forma lui naturală, chiar daca prin presare la rece, fără reactivi. Mai e natural?

3. Cărbune activ – nu provine natural din pământ ca cel de pus la grătar sau în centrală însă este obținut din structuri lemnoase și supus unor procedee speciale pentru a fi activat (tratarea cu aburi si dioxid de carbon a carbunelui la temperaturi inalte). E natural?

4. Cocamidopropyl betaine – denumirea international acceptata(INCI) a tensidei de cocos, un ingredient obținut din uleiul de cocos ce este folosit în detergent, săpun, șampon deoarece face spumă și ajută procesul de curațare. El în starea lui normală este o pulbere albă. E natural?

5. Olivem 1000 – emulsifiant de origine vegetală ce este folosit pentru obținerea cremelor, loțiunilor, etc. INCI: cetearyl olivate, sorbitan olivate. Se poate cumpăra sub forma de pelete albe ceroase. Este un ingredient important în industria cosmeticelor, fără a fi alergen sau iritant. Dar e natural?

6. Vaselina – la asta sigur o să spuneți nu. Însă vaselina provine din petrol iar petrolul este provenit din fosile…

Pentru a fi pe aceeași lungime de undă totuți consider că trebuie să avem un loc de plecare așa că vă voi spune ce definiție personală am pentru „natural” = ingredient ce nu a fost obținut de la zero într-un laborator. Sunt sigură că nu va fi toată lumea de acord însă după numeorase studii ale problemei asta este concluzia la care am ajuns. Vă invit în comentarii dacă considerați că aveți idei mai bune decât a mea, sunt deschisă la modificări.

Pielea este cel mai mare organ al corpului uman. El are mai multe roluri:

Și este alcătuit din 3 straturi:

–        Epiderm

–        Derm

–        Hipoderm

Fiecare din aceste straturi are rolul și importanța lui, însă când vine vorba de afectiuni vizibile ale pielii, cel mai des acestea au loc în epiderm și derm.

Pielea este pe cât de puternică pe atât de ușor de afectat, poate menține greutatea întregului corp, însă o taietura de la o coală de hârtie ne poate cauza dureri intense. 

Cele mai comune afecțiuni ale pielii și câteva modalități de a le aborda prin fitoterapie

1. Urticaria – este o reacție alergică a corpului și are ca simptom comun pruritul(mâncărimea) și erupții cutanate sub formă de papule (umflături roșiatice cu vârful albicios). Cauze: unele alimente (le găsim specificate în meniurile tuturor restaurantelor), aditivi alimentari și conservanți, anumite medicamente, agenți chimici, înțepături și mușcături de insecte, anumiți factori externi, cauze emoționale. Primul pas pe care îl vom realiza când avem astfel de probleme este să înlăturăm ceea ce produce alergia.

2. Alunițele sunt formatiuni de natura benignă, ce apar în urma multiplicării necontrolate a melanocitelor.De regulă maronii sau negre, alunițele pot să apară în orice regiune a corpului, singure sau grupate. Multe dintre ele își schimbă dimensiunea și aspectul odată cu trecerea timpului, devenind mai proeminente și acoperite de par. Alunitele cu margini neregulate, pigmentate anormal sau însoțite de mâncărimi pot fi canceroase, de aceea este necesară o evaluare medicală a lor la orice schimbare survenită. Este ideal să ignorăm alunițele dacă nu li se modifică aspectul. Sunt cazuri cand le putem rupe din greșeală.

3. Acneea este o afecțiune inestetică inflamatorie cauzată de foliculul sebaceu, care înfundă porii pielii cu sebum, favorizând apariția bacteriilor.

4. Eczemele – reprezintă un grup de afecțiuni necontagioase ce au în comun înroșirea, inflamarea, uscarea și pruritul pielii. Sunt afecțiuni recurente ce pot fi mai suportabile sau pot avea episoade mai scurte de manifestare dacă folosim produsele potrivite.

5. Rozaceea – se caracterizează prin episoade de piele înroșită, uneori cu umflături, îndeosebi pe mijlocul feței, câteodată pe întreaga față. Tratarea acestei afecțiuni este destul de grea și se acționează cu ingrediente ce protejează vasele de sânge, le întărește și sunt foarte gingașe cu tenul în general.

6. Psoriazisul – este o afecțiune a pielii ce constă în multiplicarea anormal de rapidă a celulelor pielii, datorată unor mesaje greșite transmise de sistemul imunitar. Această multiplicare nu poate fi încorporată corect de către piele, lucru ce duce la formarea unor leziuni.

7. Zona Zoster – este o infecție virală provocată de virusul Varicelo-Zosterian, un tip de virus herpetic responsabil și de apariția varicelei (varsatul de vant). Dacă o persoana a avut în trecut varicela, virusul ramane la nivelul rădăcinilor nervoase, în stare latentă. Virusul se poate reactiva la pacienții cu o imunitate foarte scăzută și poate duce la apariția afecțiunii zona zoster. Simptome: oboseala, umflarea ganglionilor limfatici, febră dureri de cap, dureri si senzatie de arsura pe anumite zone ale pielii, vezicule mici roșii ce se sparg în 7 zile, apoi rămân cruste.

8. Foliculita este o afecțiune a foliculilor piloși cu aspect asemănător acneei – pustule mici cu capul albicios și mici umflături. Are ca și cauză o infecție bacteriană sau fungică și apare de obicei după epilare, igiena precară, piele expusă temperaturilor mari si umidității, etc.

8. Micoza piciorului – piciorul atletului – este o infecție fungică ce afectează laba piciorului interdigital(piele roșie cu fisuri,scuame și prurit) pe talpa(îngălbenirea pielii, îngroșarea și craparea călcâiului) sau la nivelul unghiei(se ingalbeneste, se îngroașă).

10. Negi – Veruci – sunt mici excreșcențe rotunde sau ovale (de mărimea unui bob de mazăre sau mai mici) ale pielii, cauzate de o infecție a stratului superior al pielii cu virusul papiloma uman (HPV).

Una din problemele cu care ne întâlnim des și pentru care este bine să avem soluții sunt arsurile. Pentru ele este bine sa avem la îndemână preparate cu următoarele plante: mușețel(Matricaria chamomilla), tătăneasă(Symphytum officinale), gălbenele(Calendula officinalis), Aloe barbadensis, etc.

Pielea este un organ ce exprima adeseori și starea corpului per total, ne “vorbește” când ceva este în neregulă în interior și este ideal să nu ignorăm ceea ce ne transmite.

Rolurile și funcțiile pielii

• funcția de apărare, împiedică pătrunderea unor agenți patogeni în organism (bacterii, substanțe toxice, radiații)
• funcția termoregulatoare ajuta la menținerea unei temperaturi constante a corpului, pentru evitarea supraîncălzirii reduce temperatura prin evaporarea apei din sudoare, la o temperatură scăzută pentru reducerea pierderii temperaturii corporale, firele de păr prin Musculus arrector pili se zbârlesc pielea având aspectul de piele de găină.
• funcția de apărare față de razele ultraviolete la animale această funcție e realizată de blană sau pene, la om stratul cornos stratum corneum absoarbe și reflectă cam 50% din radiații, absorbirea radiațiilor se realizează prin pigmentul din piele – melanină – producând bronzarea pielii, la o expunere extremă la aceste radiații se poate produce cancerul de piele.
• pielea ca rezervor de celule embrionare această funcție este folosită de chirurgie în transplanturi.
• funcția imunologică a pielii este realizată de celulele Langerhans din piele.
• funcția de organ de simț este una din funcțiile de comunicare a pielii cu mediul înconjurător, aceasta fiind îndeplinit de receptorii:
  • de durere (fiind până la 200/cm²),
  • de presiune,
  • termoreceptorii,
  • receptorii la întindere,
  • receptorii tactili sunt mai deși la buze, degete, limbă, mamelon, organele genitale externe (corpusculii Meissner și celulele Merkel).

Anatomia pielii

Organul cutanat reprezintă învelișul extern al corpului, de natură membranoasă conjunctivo-epitelială, care la nivelul cavităților naturale se continuă cu semi-mucoasele și mucoasele. În plus, în alcătuirea organului cutanat intră și anexele pielii (glandele, fanere- păr, unghii), mușchii proprii, vase de sânge și nervi. La un adult pielea are suprafața cuprinsă între 1,5 -1,8 m². Culoarea este dată de melanină.

Pielea este constituită din 3 învelișuri: epiderma, derma și hipoderma.

1. Epiderma

Este format dintr-un țesut epitelial pluristratificat keratinizat. Este un țesut avascular (nu conține vase de sânge), nutriția sa fiind asigurată de straturile subiacente.

În acest strat se găsesc și o serie de celule, cu diferite funcții: 

• melanocitele, care sintetizează melanina, pigmentul care dă culoare pielii, și protejează celulele împotriva radiațiilor ultraviolete
• cheratinocitele, tipul predominant de celule din epiderm, care produc cheratina,
• celulele tactile sau celulele Merkel, care sunt un tip de receptor senzitiv,
• celulele dendritice Langerhans, cu rol în imunitate.

2. Derma

Aici se găsesc vase de sânge și limfatice, terminații nervoase și anexe cutanate: foliculi piloși și glande sebacee, sudoripare, fibre musculare. 

3. Hipoderma

Se mai numește țesut subcutanat sau subcutis, dar prezintă aceleași caracteristici protective. Este format din țesut conjunctiv lax, bogat în grăsime.
În hipoderm se află:

• bulbii firului de păr,
• glomerulii glandelor sudoripare
• anumiți corpusculi senzitivi.

Regenerarea pielii este remarcabilă, ea se reînnoiește de aproximativ 10 ori de-a lungul vieții. Acestea sunt doar informații de bază ce ne pot ajuta să înțelegem mai multe despre corpul nostru.

Cunoașterea este putere! Deși este bine că ne putem baza pe diagnosticarea și recomandările medicilor dermatologi, deseori este bine să trecem tratamentul prin filtrul nostru de gândire. Pentru a avea propriul filtru este ideal să acumulăm informații din surse de încredere și să înțelegem de la bază modul de funcționare al pielii ca parte din întregul organism!